miercuri, 21 aprilie 2010

Lumina de George Topirceanu(text)

Viseaza plopul nemiscat in soare
Si umbra din el,neagra,ii curge la picioare.

Un melc isi taie drumul prin gradina
De-a dreptul,ca un tanc de gelatina,
Amenintand albine si furnici
Cu patru tunuri mici.

Tacerea isi aduna trupul sferic
Intr-un boboc de nalba.
O musca trece prin lumina alba,
Ca o scanteie de-ntuneric.

Un fluture,cu aripi de umbra si matasa
Stropite-n doua locuri cu carmin,
Pe varful unui spin.

Si florile se-nalta-ntr-un picior
Sa-l poata contempla mai bine,
Cum doarme-n pragul clipei care vine,
Cu aripile desfacute-n viitor.
Carmin=colorant rosu folosit in cosmetica si in pictura.

Aeroplanul de George Topirceanu(text)

Spre apusul de jaratic
Cu livezi scaldate-n aur,
Trece-un nour singuratic
Alb si mare cat un taur.

Iar in urma lui s-abate,
Gata-gata sa-l ajunga,
Un tantar cu coada lunga
Si cu aripi nemiscate.

Creste-n asfintit pojarul,
Dealurile stau s-adoarma,
Norul tace,dar tantarul
Umple linistea de larma...

Cantec de George Toparceanu (text)

Frumoasa esti,padurea mea,
Cand umbra-i inca rara
Si printre crengi adie-abia
Un vant de primavara...

Cand de subt frunze moarte ies
In umbra viorele,
Iar eu strabat huceagul des
Cu gandurile mele...

Cand stralucesc subt roua grea
Carari de soare pline,
Frumoasa esti,padurea mea,
Si singura ca mine...
huceag=padure mica,tanara si deasa,crang.

Cati ca voi de George Topirceanu(text)

Sus,pe gardul dinspre vie,
O gaina cenusie
Si-un cocos impintenat
S-au suit si stau la sfat:

-Ia te uita,ma rog tie,
Cat de sus ne-am inaltat!

Si deodata,cu glas mare,
Incepura amandoi
Sa cotcodaceasca-n soare:
-Nimeni nu mai e ca noi!

Dar de sus,din corcodus,
Pitulandu-se-ntre foi,
Mititel si jucaus,
Le-a raspuns un pitigoi:

-Cati ca voi!
Cati ca voi!...

Boierul si argatul de George Topirceanu(text)

Un boier,calare pe-o frumoasa iapa,
Trebuind sa treaca intr-un loc o apa
Peste-o punte-ngusta-si fiind grabit,
Si-a chemat argatul si i-a poruncit:
-Ia-mi in spate iapa
Si mi-o trece apa!
-Nu pot,zice omul lasand nasu-n jos.
-Hm!facu boierul foarte manios:

Lenesul la toate
Zice ca nu poate...

vineri, 16 aprilie 2010

Camera mea-loc de refugiu

Camera mea este locul unde ma simt mai bine ca oriunde.Este locul unde imi desfasor activitatea
si imi petrec multe ore din zi.
Camera mea contine un mobilier de culoare roscat-galbuie,o culoare calda,care imi confera senzatia de liniste necesara desfasurarii activitatii mele.Pe peretele opus usii de intrare se afla dulapul de haine,urmat de o biblioteca incapatoare,la care este atasat biroul meu de scris.Temele scrise,le fac la birou asezat pe scaunul meu rotativ de culoare albastra.Pe langa cartile din biblioteca,manualele si caietele scolare,pe birou mai am o lampa de seara,un stegulet al Romaniei,un glob pamantesc,precum si alte accesorii placute ochiului.La ferestre am draperii de culoarea spicului de grau.
Covorul este o combinatie de albastru-marin cu galbui-pal.Pe peretele comun cu usa de la intrare se afla patul tot intr-o culoare bej-galbuie,un pat larg,spatios,in care ma relaxez si ma odihnesc cu cea mai mare placere.As dori sa amintesc si de colectia mea de masini aflata intr-un colt al camerei si,de ce nu si de televizorul meu primit cadou de curand.
Astfel,camera mea este un loc primitor,de activitate si de recreere...este"micul meu loc de refugiu!"

miercuri, 7 aprilie 2010

Bunica de Barbu Ştefănescu Delavrancea(rezumat)

Bunica era înaltă şi slăbuţă,cu părul alb şi creţ,cu ochi căprui,cu gura strânsă care ascundea nişte dinţi ca de pieptene.Atunci,când venea de undeva,îi oferea nepotului întotdeauna câte ceva,ori alune,ori stafide,ori turtă-dulce.Apoi bunica şi nepotul se duceau la umbra dudului din fundul grădinii.Ea răsucea un fir lung şi subţire din furca cu caier de in,iar nepotul se culca pe spate cu capul în poala ei.Astfel privind spre cer,printre frunzele dudului,nepotul se lasă legănat de glasul dulce al bunicii,care-i spunea poveşti.
Nepotul se simţea atât de bine cu capul în poala bunicii,că numaidecât adormea şi doar,ca prin vis, reuşea să asculte povestea.Poala bunicii era fermecată iar nepotul fericit dormea sub privirile şi zâmbetul ei.

marți, 6 aprilie 2010

Mărinimie de Emil Gârleanu (rezumat)

Odată cu ivirea zorilor,razele luminii fac minuni pe apă.Sclipesc atât de frumos,încât,îţi oferă imagini ca de oglindă sau plăci de oţel sau comori de galbeni.Toate acestea învăluite de o linişte ca de rai.
Cocostârcul este primul care s-a sculat.Cu picioarele lui lungi şi subţiri îşi leagănă trupul prin baltă.
Din când în când îşi uda pliscul,se uita pe fundul apei,căutând defapt,ceva de mâncare.Dintr-odată zăreşte pe frunza unui nufăr o broscuţă.Aceasta încremeneşte la vederea cocostârcului, imaginându-şi că va fi sorbită împreună cu balta.Dar,dimineaţa,cocostârcul e mărinimos.O vede,păşeşte peste ea şi trece măreţ,mai departe.Broscuţa,fericită,rupe tăcerea dimineţii:Oaac!

Interviu cu Dumnezeu

-Apropie-te...zise Dumnezeu.
-Multumesc!...i-am raspuns eu cu sfiala in glas.
-Ce ai dori sa ma intrebi?
-Cum ar trebui sa fie copiii zilelor noastre,astfel incat sa fie pe placul Tau?
-Copiii trebuie sa fie prieteni intre ei,sa se ajute reciproc,sa nu se bata,sa dea dovada de loialitate,de
sinceritate,sa nu minta...
-Sa-si respecte si sa-si iubeasca parintii.
-Sa-si faca o rugaciune in fiecare zi.
-Sa nu uite ca fiecare copil are un ingeras pazitor.
-Iti multumesc,Doamne!