duminică, 19 septembrie 2010

Lumineze stelele de Mihai Eminescu

Lumineze stelele,
Planga raurelele,
Nori-n cer calatoreasca,
Neamurile-mbatraneasca
Si padurile sa creasca-
Numai eu voi ramanea,
Gandurile la o stea,
Ce au fost odat-a mea:
Caci a fost si nu mai este.

Dulce gura de poveste
Ziua cine mi-o zambi,
Noaptea cine-o povesti?

Colinde, colinde de Mihai Eminescu

Colinde, colinde!
E vremea colindelor
Caci gheata se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Si tremura brazii
Miscand ramurele,
Caci noaptea de azi-i
Cand scanteie stelele.

Se bucur copiii,
Copiii si fetele
De dragul Mariei
Isi piaptama pletele,
De dragul Mariei
S-a Mantuitorului
Luceste pe ceruri
O stea calatorului.

Criticilor mei...de Mihai Eminescu

Multe flori sunt, dar cu tine
Rod in lume o sa poarte,
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.

E usor a scrie versuri
Cand nimic nu ai a spune,
Insirand cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.

Dar cand inima-ti framanta
doruri vii si patimi multe,
s-a lor glasuri a ta minte,
Sta pe toate sa le-asculte.

Ca si flori in poarta vietii
Bat la portile gandirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer vestmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
pentru propria-ti ciata,
Unde ai judecatorii,
Neinduratii ochi de gheata?

Ah! Atuncia ti se pare,
Ca pe cap iti cade cerul:
Unde vei gasi cuvantul
Ce exprima adevarul?

Critic voi, cu flori deserte
Care roade n-ati adus-
E usor a scrie versuri
Cand nimic nu ai de spus.

La Steaua...de Mihai Eminescu

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atat de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins in drum
In departari albasdtre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murut
Incet pe cer se suie:
Era pe cand nu s-a zarit
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel cand al nostru dor
Piere in noapte-adanca
Lumina stinsului amor
Ne urmareste inca.

La mijloc de codru....de Mihai Eminescu

La mijloc de codru des
Toate pasarile ies,
Din huceag de alunis,
La voiosul luminis,
Luminis de langa balta,
Care-n trestia inalta
Leganandu-se din unde,
In adancu-i se patrunde
Si de luna si de soare
si de pasari calatoare,
Si de luna si de stele
Si de zbor de randunele
Si de chipul dragei mele.