Picasso a fost reprezentantul cel mai renumit,influent si admirat al picturii secolului al XX-lea;un talent enorm,capabil sa renască permanent,sa absoarbă tradiţia si să o transforme in punctul de plecare al avangardelor.Realizările lui stilistice reprezintă evoluţia coerentă a unui drum străbătut sub deviza celebrei fraze a artistului:”Eu nu caut,ci găsesc”.Băutoarea de absint se plasează in aşa-zisa “perioada albastr㔺i este rezultatul unor studii începute la Barcelona si continuate la Paris,care au avut ca obiect o figură feminină solitară,stând într-o cafenea,refugiul celor fără adăpost,al dezmoştenitilor,cărora pictorul le dedică tablourile din această perioadă.Este o temă deja abordată de impresionişti,dar Picasso o dezvoltă intr-o manieră contraimpresionista,nu numai din punct de vedere formal,ci şi prin felul in care descrie atitudinea melancolică si rezervată a femeii a cărei privire exprimă singurătatea si aşteptarea.În spatele ei se află un perete roz, în faţa ei o masă:pare înconjurată din toate părţile,izolată într-un colţ, atât vizual, cât şi din punct de vedere metaforic. Culoarea rochiei intensifică paloarea bolnăvicioasă a feţei şi a mâinilor şi iese în evidenţă pe fondul sordid,emblematic pentru existenţa abandonată a femeii.
(extras din vol.1 colecţia marile muzee ale lumii,ziarul adevărul).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu