sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Popa Tanda de Ioan Slavici (rezumat)

      Nuvela descrie pe părintele Trandafir,fiul dascălului Pintilie din satul Butucani,un sat mare,cu oameni înstăriţi şi cu socoteală.
      Părintele Trandafir ajunge preot în satul tatălui său,Butucani,dar rezistă mai puţin de doi ani,deoarece este cam greu la vorbă şi aspru la judecată,ca urmare este trimis în satul Sărăceni.
      Sărăceni este un sat,după cum bine îi spune numele,sărac,cu oameni leneşi,care nu muncesc şi nici nu speră „la mai bine”,fără gard şi fără horn la casă etc.
      Părintele Trandafir îşi dă seama că atât timp cât oamenii din Sărăceni nu vor munci,nici ei şi nici el nu vor avea ce să mănânce,şi încearcă să facă din ei oameni gospodari.Numai astfel satul va ieşi din crunta sărăcie.El încearcă diverse moduri de a-i convinge pe săteni să muncească,dar nu obţine nici un rezultat.
El însuşi ajunge la deprimare şi hotărăşte să fie el un exemplu pozitiv pentru consăteni.Cu ajutorul unor oameni din sat,îşi “reface” gospodăria,cultivă cartofi ,porumb,fasole etc.
     Exemplul său a reuşit să îi convingă pe localnici,aceştia se pun pe treabă şi satul începe să iasă din sărăcie.
Satul Sărăceni devine înfloritor prin muncă,meritul unui preot cu pilde bune,preotul Trandafir.
     Popa Tanda(poreclă dată de săteni) ajunge bătrân,dar înconjurat atât de dragostea familiei sale,cât şi de respectul sătenilor.

luni, 8 iulie 2013

Prinţ şi cerşetor de Mark Twain (rezumat)



Într-o zi de toamnă, la jumătatea veacului al XVI-lea,  se nasc doi copii: un copil sărman, pe care nu-l dorea nimeni, într-o familie săracă cu numele de Canty, Tom Canty ; şi un copil englez, într-o famile bogată, familia regală, cu numele de Tudor. Pe Tudor îl dorea, de fapt, toată Anglia. Tudor era prinţul moştenitor al tronului tatălui său, regele. Tom Canty era un copil îmbrăcat în zdrenţe, ce ducea o viaţă mizerabilă, alături de familia sa numeroasă. Tom locuia în apropierea Podului Londrei, într-un cartier sărac, murdar, plin de beţivi, hoţi şi cerşetori. Casa lui se afla la capătul unei mici fundături, murdare, numită Curtea Gunoaielor, lângă Pudding Lane. Era o casă mică, dărăpănată, dar locuită de multe familii mizere. Tom trăia alături de mama şi bunica sa, de tatăl său John şi de surorile sale gemene, Beth şi Nan. Mama sa, ducea o viaţă grea, nefericită, de cerşetoare, alături de copiii ei, pe când tatăl şi bunica erau doi bătăuşi şi beţivani, ce-i îndemnau pe copii să cerşească. În acea casă mai locuia şi un preot Andrew, cu inima mare, care îl învăţa pe Tom să citească şi să scrie, îi spunea tot felul de poveşti, despre prinţi şi eroi. Astfel că, Tom îşi dorea din ce în ce mai mult să devină prinţ, să vorbească frumos, cu cuvinte alese şi să scape de mizeria în care trăia.

Cu toate neajunsurile şi bătăile pe care le primea, viaţa lui Tom părea destul de fericită. Însă dorinţa lui de a deveni prinţ, era tot mai mare. Într-o zi, Tom pleacă de acasă, şi , ajunge din întâmplare la palatul regelui. Se apropie foarte mult de gardul ce înconjura palatul, îl vede pe prinţ, însă o gardă personală a prinţului îl smuceşte şi îl aruncă în mulţime. Văzând acestea, prinţul porunceşte să i se deschidă porţile, să poată intra Tom, „micul prinţ al sărăciei“.

Tom, băiatul sărac, şi Tudor, prinţul moştenitor, erau doi copii ce semănau izbitor. Prinţul l-a chemat pe Tom în Palat, i-a dat un prânz îmbelşugat şi au discutat despre vieţile lor. După un lung dialog, Tudor a vrut să facă schimb de haine cu Tom, astfel încât au făcut schimb de locuri. Tom a devenit prinţ, iar Tudor cerşetor. Tom a rămas la curtea regală, iar Tudor a plecat într-o lume necunoscută din Curtea  Gunoaielor.
Astfel a început o viaţă necunoscută pentru fiecare din cei doi. Prinţul şi-a păstrat felul său impunător de a fi, dădea porunci, iar lumea râdea de el, îl batjocorea, iar unii chiar îl luau la bătaie. A fost găsit şi de tatăl lui Tom, care l-a dus acasă, şi fiind beat l-a bătut. În acest timp, Tom era la palatul regelui, slujit de o mulţime de oameni, iar el nu ştia cum trebuie să se comporte. Chiar dacă a trecut prin multe momente de nesiguranţă, a reuşit de fiecare dată să ducă la bun sfârşit fiecare situaţie în rolul de prinţ.

Regele s-a îmbolnăvit, iar prinţul trebuia să-i ia locul. Însă Tom nu era adevăratul prinţ, iar Tudor  trebuia  încoronat  drept rege. Sufletul lui Tom era chinuit de o mare nelinişte şi îşi dorea, uneori, să se întoarcă la familia sa şi chiar la bătăile primite de la tatăl său. Tom s-a mai obişnuit cu regalitatea palatului, dar Tudor nu se putea debarasa de atitudinea de prinţ.
Adevăratul prinţ, rătăcit printre haimanale, a avut norocul să-l găsească pe Miles Hendon, singura persoană care i-a luat apărarea. Miles era o persoană renegată de fratele său Hughes, care i-a luat dreptul la moştenire.
La palat, regele a murit, iar prinţul moştenitor trebuia să-i ia locul, şi totodată, obligaţiile faţă de popor. În cinstea regelui se făceau pregătirile şi festivităţile pentru petrecerea oficială. La petrecere au fost prezente foarte multe personalităţi regale, amirali, curteni şi multă altă lume, printre care şi unchiul lui Tudor, Contele Hertford.
În acest timp, adevăratul prinţ şi salvatorul său, Miles Hendon au plecat către Podul Londrei, unde locuia Miles. Fiecare şi-a spus povestea lui. Miles nu l-a crezut pe Tudor, că ar fi prinţ, însă a hotărât să se comporte cu el ca şi cum ar fi fost prinţ. I-a dat de mâncare, a avut grijă să se odihnească, i-a cumpărat un costum de haine...l-a îndrăgit.
Din păcate, aşa zisul tată îl căuta, l-a găsit şi l-a răpit. Miles a aflat cine a luat copilul şi a plecat în căutarea sa. Tom era la palat, festivitatea oficială de încoronare nu s-a făcut.
Prinţul a ajuns printre orice haimanale, prietenii tatălui său. A fost obligat să cerşească, să fure şi a fost supus la tot felul de chinuri pentru un copil de vârsta lui. A reuşit totuşi să fugă, până când a găsit o fermă unde a rămas peste noapte. Micul prinţ a plecat şi de la fermă şi a găsit o casă în pădure, casa unui pustnic, care părea ospitalier, dar a vrut să-l omoare. Din nou Miles a plecat în căutarea lui. Între timp vagabonzii l-au răpit pe prinţ ducându-l în tribul lor. Aici, el era păzit de un hoţ, Hugo. După multe suferinţe şi înjosiri suferite de prinţ, a apărut  Miles Hendon. Prinţul şi Hendon au ajuns în închisoare, datorită unei înscenări de furt, înscenare făcută de Hugo. Hendon l-a şantajat pe paznicul celulei şi astfel le-a dat drumul să plece. Cei doi s-au îndreptat spre casa lui Hendon. Odată ajunşi acolo, fratele lui Hendon, Hughess nu l-a recunoscut drept frate şi i-a aruncat în închisoare. Acolo Hendon a fost biciuit şi apoi au fost eliberaţi cu condiţia să nu mai vină niciodată în Hendon Hall. Hendon şi Tudor au plecat către Londra. Acolo, Tom a progresat învăţând obiceiurile regale ale palatului.
A doua zi era ziua încoronării, iar Tom a fost trezit cu muzica, şi-a dat seama că era ziua cea mare. Tudor şi Miles s-au întors la Londra, unde Tudor a dovedit că el este adevăratul prinţ şi, mai nou, regele Angliei.
Regele a făcut dreptate în Anglia. Cei care l-au ajutat au fost răsplătiţi, iar hoţii au fost pedepsiţi. Lui Hendon i s-au acordat drepturile de moştenitor şi l-a răsplătit deoarece a fost singurul său prieten în toată aventura trăită.
Miles Hendon şi Tom Canty  au rămas preferaţii regelui şi întotdeauna au avut un loc de onoare în inima Regelui.

duminică, 30 iunie 2013

Călătoriile lui Gulliver de Jonathan Swift (rezumat)

Gulliver era al treilea dintre cei cinci copii,şi trăia în provincia Nottingham. La paisprezece ani, tatăl său îl trimite la Universitatea Cambridge. Stă acolo trei ani,cu folos,dar studiile erau prea costisitoare,aşa că a fost trimis ca ucenic la Jack Bates,chirurg celebru din Londra,unde rămâne patru ani. Tatăl său îi trimite ceva bănuţi,pe care îi foloseşte pentru a studia navigaţia şi matematica. Una din propunerile lui Gulliver era să călătorească pe mare. Îl părăseşte pe domnul Bates,se întoarce la tatăl său,iar cu banii primiţi, pleacă la Leyde,unde timp de doi ani şi şapte luni învaţă medicina.Se întoarce din  Leyde şi capătă un  loc de chirurg pe vasul Rândunica,unde stă trei ani şi jumătate sub ordinele căpitanului Abraham Panell,comandantul vasului.La întoarcere se stabileşte în Londra şi se căsătoreşte cu domnişoara Mary Burton.Moare profesorul său Bates iar clientela sa începe să se rărească.Face mai multe călătorii timp de şase ani.În prima călătorie,Gulliver este singurul supravieţuitor al unui naufragiu pe ţărmul unei insule,unde constată că este prizonier al unei rase de oameni înalţi de 15 cm,locuitori ai unor insule vecine,Liliput şi Blefuscu.Gulliver promite intenţii paşnice şi jură credinţă împăratului liliputanilor şi observă obiceiurile şi moravurile locale ,total neobişnuite pentru el.Obiceiurile liliputane se aseamănă foarte mult cu cele engleze şi sunt prezentate până la limita absurdului.Se remarcă şi diferenţa dintre purtarea tocurilor înalte şi a tocurilor joase.Observă toate intrigile de la curte,corupţia şi capriciile împăratului,care îşi spune cu mândrie „stăpânul universului”.Gulliver îi ajută pe liliputani să îi învingă pe locuitorii din Blefuscu,blocându-le flota în port cu o singură mână, însă nu este de acord ca poporul vecin să fie adus în stare de sclavie.După o serie de peripeţii,Gulliver se întoarce acasă cu ajutorul unei şalupe de dimensiuni normale.
Urmează călătoria în Brobdingnag,unde Gulliver găseşte uriaşi de 22 m cu un  mod de viaţă total diferit decât cel al liliputanilor.Aceştia erau mult mai raţionali iar monarhia de aici era o formă de guvernământ ideală, unde regele era înţelept şi drept.Aveau legi care asigurau libertatea şi bunăstarea cetăţenilor.Regele,paşnic din fire,nu doreşte ca în ţara sa să fie introduse praful de puşcă,puştile şi tunurile.Când îi sunt descrise războaiele din Europa,regele se îngrozeşte.În timpul unei călătorii pe mare,barca lui Gulliver este luată în gheare de un vultur gigant şi apoi abandonată,însă este salvat de o corabie şi astfel se întoarce din nou în Anglia.
Călătoria în Laputa este o nouă experienţă pentru Gulliver.Locuitorii din Laputa se consideră savanţi,parcă nu ar trăi pe pământ,sunt aroganţi şi închipuiţi,parcă ar trăi pe o insulă zburătoare.Autorul ne descrie ştiinţa ruptă de realitate.Oamenii de aici se ocupă cu tot felul de lucruri inutile şi absurde,cum ar fi:extragerea razelor de soare din castraveţi,construirea caselor începând cu acoperişul şi terminând cu temelia.
În ultima călătorie,Gulliver ajunge pe o insulă cu o populaţie foarte ciudată,care se împarte în două categorii:o parte a populaţiei este alcătuită din houyhnhnms,cai înzestraţi cu raţiune şi puterea de a vorbi,iar cealaltă parte a populaţiei din fiinţe yahoo,asemenea oamenilor,dar primitivi şi brutali,lacomi,răutăcioşi,invidioşi,care se ceartă şi se bat între ei pentru a strânge cât mai multe pietre strălucitoare inutile,pe care le credeau preţioase.Caii sunt virtuoşi şi înţelepţi,trăiesc într-o comună patriarhală,nu pot înţelege ce este minciuna.
Gulliver se întoarce în Anglia,însă nimeni nu-i crede povestirile sale,fiind foarte rece chiar cu nevasta şi rudele.Oamenii îi fac proces şi îl declară nebun iresponsabil.Este salvat de un miel adus din Liliput,care modifică decizia judecătorilor.Încet-încet,Gulliver se schimbă,devenind un om ca toţi oamenii,deşi tot puţin cam mizantrop.

joi, 4 aprilie 2013

Micul prinţ de Antoine de Saint-Exupery (rezumat)


Naratorul avea şase ani,atunci când a văzut o poză într-o carte, despre Pădurea Virgină, care se numea Poveşti Trăite.Poza reda înfăţişarea unui şarpe boa,care înghiţea un animal sălbatic.
Iar,în carte scria:”Şerpii boa îşi înghit  prada întreagă fără s-o mestece.Apoi nu se mai pot mişca şi dorm vreme de şase luni cât îşi fac digestia.”Această poză i-a dat mult de gândit în legătură cu aventurile din junglă,şi astfel a început primul său desen.Însă oamenii mari nu i-au înţeles desenele,şi l-au sfătuit să se ocupe de geografie,istorie,aritmetică şi gramatică.Aşadar,şi-a ales meseria de pilot.Pe parcursul vieţii a luat contact cu o mulţime de oameni.Însă,a trăit singur,fără a avea pe cineva cu care să stea de vorbă cu adevărat,desenele sale nu prezentau interes şi erau considerate,ca ceva abstract  pentru  cei din jur.Dar într-o zi a făcut o pană la motor în deşertul Sahara.A rămas izolat.Spre surprinderea lui,în mijlocul deşertului,în zorii zilei,cineva cu glas firav şi ciudat,îl roagă să-i deseneze o oaie.Aşa a făcut cunoştinţă cu micul prinţ.După mai multe încercări,a reuşit să facă un desen pe placul micului prinţ,o oaie închisă într-o ladă.Micul prinţ punea o mulţime de întrebări,dar părea că nu le aude pe cele care îi erau adresate lui.Interlocutorul a dedus că micul prinţ venea de pe asteroidul B 612.Conversaţia cu micul prinţ era interesantă,acesta nu era interesat de cifre,de afaceri,etc…,aşa cum sunt oamenii mari,pe el îl interesa de locul unde îşi va ţine oaia,de arbuştii numiţi baobabi,dacă oile mănâncă baobabi şi că oamenii mari ar trebui să smulgă baobabii de îndată ce-i pot deosebi de trandafiri.
Micul prinţ părăseşte asteroidul B 612 şi pleacă pentru a cunoaşte lumea.În drumul său întâlneşte mai multe planete minuscule cu un singur locuitor.Prima planetă era locuită de un rege care credea că domneşte peste tot universul.A doua planetă era locuită de un înfumurat căruia îi plăcea să fie admirat şi aclamat.A treia planetă era locuită de un beţiv.Micul prinţ pleacă mai departe,spunându-şi în sinea lui:”Oamenii mari sunt categoric foarte,foarte ciudaţi!”
A patra planetă era locuită de un om de afaceri,care îşi petrecea tot timpul numărând stelele pe care credea că le posedă.Micul prinţ ajunge pe a cincea planetă,locuită de un lampagiu şi felinarul său.Lampagiul a fost singurul care a reuşit să-i facă o impresie bună, micului prinţ.
A şasea planetă,de 10 ori mai mare decât cele întâlnite până acum,era locuită de un geograf,care-i sugera micului prinţ să viziteze Terra,deoarece această planetă are o reputaţie bună.
Aşadar,a şaptea planetă a fost Terra!Terra nu e o planetă oarecare,este o planetă însemnată!Aici,începe să caute oameni,dar a nimerit în deşert,în Africa.Vorbeşte cu un şarpe,apoi cu o floare,însă nu întâlneşte nici un om.După un timp întâlneşte o vulpe.Cu aceasta poartă un dialog lung şi devin prieteni.De la ea învaţă multe lucruri,şi faptul că oamenii se pot simţi singuri,chiar dacă sunt înconjuraţi de o mulţime de oameni.Înţelege că are o responsabilitate faţă de floarea firavă,pe care a lăsat-o acasă.Mai înţelege că acea floare este unică pentru el şi se deosebeşte de toţi trandafirii din lume,pentru că el are nevoie de acea floare şi floarea de el.Pilotul şi Micul prinţ erau deja în a opta zi de pană în deşert.Provizia de apă era terminată,avionul nu era încă reparat,şi,împreună încep să caute o fântână în deşert.Într-un târziu găsesc fântâna şi îşi potolesc setea.
Copilul cu păr de aur trebuie să se întoarcă acasă,despărţirea este foarte grea,iar prietenia ce s-a legat între ei doi va dăinui pentru totdeauna.Micul prinţ îi spune pilotului,că,din acel moment se poate uita în fiecare noapte la stele,deoarece pe una dintre ele se află şi el,băieţelul cu păr de aur şi zâmbet fermecător.Din acel moment,pentru pilot,stelele au căpătat  o cu totul altă semnificaţie.

luni, 25 februarie 2013

Odă bucuriei-imnul Uniunii Europene

Slavă ţie, stea curată,
Voie bună pe pământ,
Astăzi te simţim aproape
Sol din rai cu soare sfânt

Vraja ta aduce iarăşi
Pe popor lângă popor
Toţi pe lume fraţi noi suntem
Când apari uşoară-n zbor.

Cine a avut norocul
De prieteni buni să dea
Cine ştie ce-i iubirea
Lângă noi cântând să stea

Fericit un suflet drag
Te poate face pe pământ
Cine n-a simţit iubirea
Plece dintre noi plângând